La fiecare început de martie, îmi doresc să retrăiesc la nesfârșit, repetitiv, ziua de 1 Martie de când eram școlăriță în clasele primare și așteptam cu mare emoție această zi. Mama îmi punea în ghiozdănel un mărțișor pentru doamna învățătoare, parcă tot mai frumos cu fiecare an, iar eu mai înghesuiam în buzunarul din față câteva mărțișoare mărunte pentru prietenele și colegele mele preferate.
Punctul culminant al zilei îl constituia, pe lângă sărutul pe frunte primit de la doamna, momentul în care ne număram mărțișoarele adunate ca într-un soi de concurs pentru desemnarea Reginei Balului pe un singur criteriu: popularitatea. Nu-mi amintesc decât emoția ce însoțea acest proces, nu mai știu dacă și cu ce scor am ieșit vreodată "miss popularitate", încă o confirmare a faptului că nu contează destinația ci călătoria.
Și mai era un obicei sănătos pe vremea copilăriei mele școlare: pachețelul din pauza mare, adică cea de-a doua pauză din trei care avea parcă cinci minute în plus. Ne scoteam pe bancă un șervet de pânză pe post de față de masă, iar pe el despachetam sandviciul pus de mama în cutiuța de tablă desenată cu scene din "Ursul păcălit de vulpe". Alături aveam un alt șervețel de hârtie cu un măr sau o napolitană, o eugenie pentru desert.
Sandviciul de școală avea unt pe pâine și o feliuță de parizer care, chiar și după atâtea zeci de ani, tot îmi amintește de copilărie de fiecare dată când îi simt gustul sau aroma. Acum multe zeci de ani, parizerul începuse să fie raritate și avea o calitate cum astăzi doar la case mari se mai găsește.
Făcut numai din carne de porc și slănină, condimentat cu usturoi și nucșoară, parizerul copilăriei mele este și în vitrinele de mezeluri De la Bâlea. Am vrut să facem diferența si să oferim salamuri și parizerul acela din carne de porc 100%, fără înlocuitori de carne sau arome sintetice de condimente tocmai pentru că memoria afectivă conservă gusturile și mirosurile împreună cu experiențele ce ne jalonează viața.
Pentru sandviciul școlărelului de acum, recomandăm încă un preparat de creat amintiri culinare pe viată: cotlet de porc copt și afumat.
Cotletul de porc se fasonează bine și i se îndepărtează toate pielițele, se pune la maturat cu sare grunjoasă pentru 7 zile, timp în care se întoarce la fiecare 2-3 zile. Se coace apoi în celula în care se și afumă cu lemn de fag.
Culoarea aurie a cotletului de porc si aroma potolită de fum, gustul ușor sărat se adună în ghiozdănel, ascunse între două felii subțirele de pâine proaspătă și combinate minunat cu o rondelă-două de castravete, roșie sau ardei. Bunătate la superlativ, sandviciul nostru ține bine de foame și dă energie pentru mișcat piciorușele pe sub bancă sau rotițele din creier la lecțiile de la clasă.